SCRISOARE CĂTRE LICEUL AȘM (1)

             Stimate liceu, frumoasă ți-e inima... și caldă. Nu am nimic a spune decât să scriu o carte despre tine.

         

          Ești unul dintre nebunii ceia care nu vor să aibă nimic altceva în albumul vieții lor, decât o listă-palmares frumoasă a oamenilor elevați, o atmosferă așa mai încăpătoare (pentru educație și cultivarea valorilor general-umane) și prietenii veșnice cu oameni de treabă. Stimate liceu, să-mi scuzi, te rog frumos, nesimțirea, da eu am să-ți scriu ceea ce simt (către tine) acum, înainte de graduation cu 3-4 zile.

          Ești un nebun, fiindcă îți scurgi puterile până la must, întru facerea noastră, a tinerilor, predispuși la învățătură. Mai ai ingeniozitate și putere să ne faci oameni? Mai poți să alergi, după rezultate remarcabile (!), nu doar la învățătură, ci și la Omenie? Cam cât o să mai construiești prietenii, zeci de prietenii, între noblețea mentorilor și tinerețea/ naivitatea/ nebunia/ sinceritatea elevilor? Câtă verdeață îți mai trebuie, omule, ca să emani în jur, cu delicatețe, vitalitate?  

          Să știi că insistența ta a prins roade, să știi că lumea te urăște și, în același timp, te iubește. Nu te iert pentru tentativa ta de formare ca personalitate în cadrul propriului tău spațiu. După mine, asta nu se iartă, ci doar mă îndreaptă spre aducerea la cunoștința celorlalți discipoli ai tăi: ieșiți din propria zonă de confort și din confortul liceului, pentru că acești 3 ani de liceu nu înseamnă carte și uitare de ceea ce se cheamă viața din afară. Dute, caută, cazi, ridică-te!!! A, da, și nu renunța (!)

          Știi să desfaci timpul și să ne faci invitații frumoase la marea plictiseală de adunări stătătoare și invitații la viață, grație cărora ne formăm. Ceea ce se cheamă individualitatea ta este, de facto, o unitate, o unitate lașmistă. Eu nu vreau să fac aici declarații stufoase, ci să-ți spun clar că îți mulțumesc pentru osteneala ta. Dacă nu te superi, o să includ în această scrisoare, câteva puncte orientative pentru cei ce vor să devină lașmiști (locatari ai căminului inclusiv la pachet): 

·         Din start, micșorează-ți așteptările cu privire la feedbackul profesorilor către tine și tot din start, cumpără-ți ceainic. De ce să-ți micșorezi așteptările? Aici odată ce ai venit, pune mâna pe sapă și la lucru. După ce te manifești, poți să mai aștepți ceva din feedback. Da mai bine nu aștepta. Ceainicul e prietenul nostru. El te ajută să faci serile mai frumoase (faci un ceaioc și inviți oamenii la un pahar de vorbă), el ajută... când nu-i apă caldă. Ca atare, la noi este apă caldă 24/24, așa că nu vă faceți griji. 

·         Nu retrăi, la început o să te chinui, pe urmă nu. Niște băsmăluțe ar fi bine, dacă ești cam sensibil la primele note de 6, 7, 5, DOI.

·        Camera unde vei locui nu se numește „cămeruța mea frumoasă de care mi-e dragă”, să nu uiți să ieși pe afară, dar nu înainte de a face curățenie acolo. Noi avem un sistem puternic la capitolul acesta. Mafia.

         Nu te linguși, asta nu merge. Fii bărbat!

·         După clasa 10 maximum, stabilește-ți clar prioritățile, nu aștepta să te conducă, (pauză) că liceul meu poate. Poți, la început, să te avânturezi, pentru ca, ulterior, să știi, cu exactitate, ce ți se potrivește mai bine.

·       Alege-ți oamenii tăi, fă-ți prieteni și ai grijă de acești oameni! Petrece timpul cu ei, în limită.

·            Servește! 

            Sir, Lașm,

          Ai grijă, în continuare, de tine, de profesorii excepționali (intervenție: vă stimez, dragi profesori, pentru grand efortul și omenia dumneavoastră) și de elevii ce învață acolo. Te salut și îți spun La revedere... !

Cordial,

Lașmist, Tatiana Vârlan