Promit

       Aderând la o marcă pur realistică, (pauză) cu acorduri personale, voi face o ierarhizare a promisiunilor. De la noi și până la standardul eticii morale, noi putem arde motive și, în același timp, le putem (re)formula, deoarece noi, oamenii, avem Marele Dar de a inventa. În acest sens, voi menționa (cu o descriere succintă) trei grade ale promisiunilor.

GRADUL 1.

În această categorie sunt turnate promisiunile reale și prin real, mă refer la promisiuni cu efect imediat și bun simț. Parcursul acestora poate fi scurs în două ape: Primo, se anunță despre starea îndeplinirii a ceea ce s-a promis, pentru ca omul să știe cum să procedeze; Secundo, se face într-un fel de tăcere blagiană. A se da preferință tăcerii și apoi a extazului la finalul operei, cu scop de creare a unei eventuale surprize. Acești oameni merită încredere și respect.

GRADUL 2. 

O promisiune ar putea genera schimb de favoruri. Este aidoma sistemului de reciprocitate, despre care vorbim mai târziu. Ele ar putea fi la un nivel neutru, din punct de vedere al graficului emoțional, pentru că dacă se fac reciproc, în urma unei înțelegeri(!), nu ar trebui să genereze suspiciuni, supărări sau mofturi. Acestea ar oscila foarte bine în aerul diplomatic ca atare. Altfel spus, întăresc relațiile interpersonale profesionale.

GRADUL 3. 

Aici promisiunile se dovedesc a fi cu efect întârziat sau chiar fără efect. Acestea se datorează, întâi de toate, mândriei personale și, uneori, a statutului nostru super-exagerat (credem că suntem cineva care, de facto, nu suntem). Asemenea cazuri au un curs diferit: încep cu cele mai calde declarații și promisiuni realizabile 100% (gen „ce nu ai încredere?” „brat, ce nu mă uvajăști?”). Aici iar intervin așa-numiții bratani ai societății, doar că despre ei, la fel, vorbim un pic mai târziu. Promisiunile de gradul 3 au și un parcurs, până la final (din păcate, aici, finalul nu încoronează opera!). Parcursul acestora constă, în pierderea încrederii față de omul cu pricina. Altfel zis, este Marea Așteptare și/ sau  Marele Refugiu al persoanei care a făcut promisiunile și nu le-a îndeplinit. Pentru ca, într-un final, el să vină cu niște scuze de doi bani sau chiar, (unde este mai multă nesimțire) cu nici un argument. Or, acestea nu sunt îndeplinite din motive serioase. Vedeți voi care sunt acestea. Ele chiar sunt.