Cuvântul DOR nu se traduce.

      după cum se spune, ne mai odihnim câte puțin

      Să revenim delicat la ceea ce numim noi interacțiuni interumane. In acest context, cred că o sa relatez o acțiune. Având în vedere conceptele motivaționale promovate de liceul meu, precum voluntariat, binefacere, implicare, activitate... (cineva le spune că reprezintă „cuvinte” en vogue), am aderat, împreună cu niște oameni foarte frumoși, la realizarea unei acțiuni. Data: 04 feb 2014. Aceasta marchează Ziua Mondială de luptă împotriva cancerului. Astfel, având drept simbol cocori albi din hârtie (de facto, erau câteva sute; de asta au avut grijă ingenioșii lașmiști), le-am oferit trecătorilor din parcul Ștefan cel Mare și Sfânt, Chișinău. În grupul nostru eram trei (Anișoara și Mihai), ceilalți au format și ei grupuri. Aștepând un feedback atât pozitiv, cât și negativ (eram înarmați de la început cu acest truc psihologic), am întâlnit lume bună, interesată de ceea ce făceam noi acolo, dar și indivizi indiferenți. Consider un fapt natural, deoarece lumea e diferită, precum și interesele. De altfel, nu ar fi ... /nu găsesc cuvântul relevant/. În schimbul acestui cocor, cei care au manifestat și manifestă, într-adevăr, respect față de alții mai puțin fericiți, au donat bani (aceștia vor merge la Institutul Oncologic, Chișinău). 

      Frumoasă-mi fusese motivația. Grație la doi oameni activi, Maria și Veronica.